Evenimentul a adunat numeroși credincioși din satele învecinate, dar și pelerini veniți din alte zone ale Moldovei, care au dorit să ia parte la bucuria hramului. Într-o atmosferă de sărbătoare și rugăciune, Sfânta Liturghie a fost oficiată în altarul de vară al mănăstirii.
În cuvântul de învățătură rostit după Sfânta Evanghelie, Preasfințitul Nichifor a subliniat importanța cinstirii sfinților ca mărturisitori ai lucrării lui Dumnezeu în lume, arătând că viețile lor devin temei și lumină pentru credincioși:
Biserica îi cinstește pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena. Îi cinstim pentru că s-au sfințit prin Dumnezeu, iar Dumnezeu a lucrat prin ei și a pus temelia unei vieți adevărate, prin lucrarea pe care au săvârșit-o în Biserică.
Cinstind pe sfinți, avem încredințarea că ei înșiși lucrează în viața noastră necontenit. Multe legi nedrepte au fost susținute de cei toleranți cu răul, mulți oameni au creat și au făcut rău pe termen lung. Dar, odată cu încetarea lor, a încetat și fărădelegea, și nu s-a mai auzit nimic despre aceștia. Niciunul dintre cei care au fost uneltele răului nu a mai lucrat binele.
În schimb, vedem că atunci când dreptul luptă cu adevărul împotriva minciunii și a întunericului acestei vieți, atunci când el apără valoarea binelui, Dumnezeu înrădăcinează binele în conștiința poporului și îl întărește în viața oamenilor. Binele rămâne lucrător și dincolo de moarte.
De aceea, sfinții au dobândit această putere: ca și după moarte să lucreze în lume și să întărească pe cei ce cred în ei și îi cinstesc, pe cei care împlinesc cuvântul lui Dumnezeu.
De aceea, ne rugăm, iubiți credincioși, bunului Dumnezeu și Preacuratei Maicii Sale, ca să ne înțelepțească, să putem înțelege și noi semnele și cuvintele Sale în această lume. Să ne întărească, pentru ca, iubind și cinstind adevărul, să fim, împreună cu Biserica luptătoare, vrednici de a ne uni cu Biserica biruitoare.
Să fim și noi asemenea sfinților, ca să se împlinească și în viața noastră cuvintele Domnului: „Fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.”
La final, arhimandritul Nectarie Voroneanu a rostit un cuvânt de mulțumire tuturor celor implicați în activitățile mănăstirii.
Scurt istoric
Purtând hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena, biserica Mănăstirii Șoldana a fost ridicată în anul 1828 (după alte surse, în anul 1850), pe temelia unei bisericuțe care slujea drept capelă la curtea boierească Floroaia. După cel de-al Doilea Război Mondial, sfântul locaș, care suferise mari stricăciuni, a fost reparat și din nou sfințit, la 26 octombrie 1948, de către vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, pe atunci exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. În anul 1961, schitul este închis din ordinul regimului comunist, iar puținii viețuitori au fost alungați. În anul 1992, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Schitul Șoldana se redeschide cu o mică obște de monahi trimiși de la Mănăstirea Cozancea, județul Botoșani. Între anii 2005-2014 a fost renovată și consolidată Biserica așezământului monahal.
